Boala cronică de rinichi, denumită anterior insuficiență renală cronică, este afecțiunea în care rinichii își pierd, parțial sau complet, abilitatea de a funcționa normal, cumulând totalitatea patologiilor caracterizate prin anomalii anatomice sau de funcție renală. Astfel, produșii catabolismului și substanțele toxice nu mai sunt eliminate de rinichi, ci sunt reținute în organism.

• Diabetul zaharat;
• Sindromul metabolic;
• Hipertensiunea arterială;
• Boală aterosclerotică (coronariană, cerebrală sau periferică);
• Infecțiile urinare complicate;
• Litiaza reno-urinară;
• Obstrucția căilor urinare de către adenomul de prostată, tumori abdominale etc.;
• Boli sistemice – lupus eritematos, vasculite, poliartrită reumatoidă, spondilită ankilopoietică, mielom multiplu;
• Infecții sistemice – cu virusurile hepatitice (VHB, VHC), HIV;
• Administrarea pentru un timp îndelungat a anumitor medicamente – antiinflamatorii nesteroidiene (AINS), metamizol (algocalmin) etc.;
• Malformații congenitale.

Boala cronică de rinichi are o evoluție lentă și prezintă puține semne și simptome în fazele de debut. Din acest motiv, numeroși pacienți cu boală cronică de rinichi nu sunt conștienți de prezența afectării renale decât în stadii avansate, atunci când funcția renală este semnificativ afectată. În lipsa unei supravegheri medicale, simptomele pot trece neobservate până când afectarea renală devine ireversibilă.
Semnele și simptomele mai evidente includ: urină tulbure sau de culoare închisă, prezența sângelui în urină (hematurie), micțiuni frecvente, cantitate redusă de urină.

Simptomele legate de incapacitatea rinichilor de a elimina toxinele și lichidele
în exces din organism sunt:

• Edeme ale pleoapelor;
• Edeme ale membrelor superioare și inferioare;
• Hipertensiune arterială;
• Oboseală;
• Anorexie – pierderea apetitului, grețuri și vărsături, pierdere inexplicabilă în greutate;
• Prurit – mâncărimi persistente și generalizate;
• Crampe musculare;
• Cefalee.

Pe măsură ce boala cronică de rinichi se agravează, iar toxinele se acumulează în sânge, pot apărea tulburări de memorie , tulburări cognitive, somnolență si confuzie mentală.

Pentru diagnosticarea bolii cronice de rinichi, se realizează analize de sânge și urină: uree și creatinină serice, sumar de urină, dozarea proteinelor din urină.
Cel mai bun parametru de evaluare a funcției renale este rata filtrării glomerulare. Calcularea acesteia se face pe baza analizelor de sânge. În funcție de rata filtrării glomerulare, se realizează stadializarea bolii cronice de rinichi.

Pentru diagnostic, sunt utile și investigațiile imagistice:

• Ecografia abdominală
• Ecografia Doppler pentru vasele renale;
• Tomografia computerizată și rezonanța magnetică 
• Biopsia renală permite examinarea morfologică a țesutului renal.

Tratamentul bolii cronice de rinichi constă, în primul rând, în tratarea cauzei, la care se adaugă modificarea regimului alimentar și de viață și, nu în ultimul
rând, tratamentul complicațiilor.
Este necesară diagnosticarea precoce și tratarea bolii de bază pentru încetinirea ritmului de progresie a boli renale și diminuarea riscului dezvoltării
complicațiilor.
Clasa inhibitorilor de SGLT2 previne evolutia spre stadiile finale ale bolii cronice de rinichi. Dacă deteriorarea funcției renale continuă în pofida tratamentului administrat, ajungându-se în stadiu terminal de boală renală, sau dacă există complicații ce pun în pericol viața pacientului, se recurge la substituirea funcției renale prin dializă sau transplant renal.